Repere si rebuturi

Citeam astazi in prima carte din colectia “Pictori de geniu” oferita de cei de la Adevarul cum ca Michelangelo ar fi fost sprijit in perioada de ucenicie de Lorenzo de Medici, supranumit si Magnificul, conducatorul Florentei secolului al 15-lea. Citeam si ma hlizeam facand o paralela cu politicienii romani din zilele noastre.

Diferenta enorma de cultura, de nivel intelectual, decalaj de mentalitate, de maniera de administrare intre “ai nostrii ca brazii” si florentinii renascentisti. Sigur ca “obiceiul” de ati pune oamenii “de incredere” in posturi cheie de unde sa dirijeze “buna functionare” a sistemului exista si pe atunci. Doua chestii minore mi-au atras atentia si anume faptul ca toata familia de Medici a preferat sa conduca “din umbra” si sa ajute tineri talentati (si nu numai) fie ei scriitori, pictori, sculptori…

Sa o luam metodic:

1) Familia de Medici alege sa “traga sforile din umbra”, ceea ce asigura, dupa parerea mea, o mai mare anvergura a desfasurarii puterii cu un impact scazut asupra imaginii personajului resprectiv, oricine ar fi el, pe cand “imbogatitul mioritic” simte nevoia sa iasa in fata, sa apara la televizor si in tabloide, sa faca scandal, sa trimita “scrisorele cu organe”, sa isi arate “potenta” in fata multimii scarbite.

2) Sustinerea unui tanar talentat reprezinta, in viitor, castigarea unui aliat puternic si loial, un personaj care te poate scoate din “incurcaturile istoriei”, prin ceea ce scrie, ce creeaza “poleiaza” si lasa posteritatii figura unui ilustru conducator. Prin comparatie acelasi “imbuibat de origine mioritica” prefera calea sponsorizarii unor ziaristi cu foamea in gat, care oricum te injura fie ca le dai prea putin ori ca le dai altora mai mult si chiar daca “le-ai da pe saturate” se gasesc altii care sa te faca albie de porci.

Acestea fiind spune…toate bune si frumoase, oricum la noi totul ramane la nivel de mimetism pe ritmuri orientale.