let the music do the talking

Guess Who – Noi in anul 2000

S-a deschis…si s-a terminat…

A inceput noul an universitar!!!

Mare jale pentru unii, bucurie aproape “nirvanica” pentru altele. Cum nici un necaz nu vine singur ne-au luat si cel putin 3 zile de vacanta, anu’ asta “deschiderea” nu a fost pe 1 octombrie ci pe 28 septembrie.

In fine am doua dedicatii pentru toti studentii, in special pentru cei care “isi fac veacul” prin caminele construite pe vremea lu’ Ceausescu (nu ca ar fii foarte multe “edificii” de dupa ‘89) si nu ma refer aici la “domnisoare” a caror vizita e bine determinata in timp si ca scop. O alta categorie carora le dedic in mod special melodiile de mai jos sunt cei care au mancat macar o data intr-o cantina unde “chef-ul”, “maestru’ bucatar” e o duduie bine cladita (palma cat o lopatica, iar circumferinta bratului in baremul “Mister Universe”) pe care iti vine sa o intrebi de ce mai foloseste polonicu’ si nu-si intrebuinteaza “dotarile naturale”.

Enjoy!!!

P.S. : apropo…cand va treziti sa mergeti si pe la facultate

Mayweather vs. Marquez (aprecierile unui telespectator)

“Claro que no se puede” le-as fi raspuns mexicanilor, sustinatorii lui Marquez, care strigau in cor “Si se puede” (traducand in spaniola propaganda lui Obama “Yes we can”).

NU se poate pentru ca:

Pe langa senzatia de invincibilitate pe care ti-o da Floyd Mayweather Jr., mai exista o insusire definitorie, seamana cu Speedy Gonzales, Road Runner sau Taz-Mania (legendele “viteziste” ale Warner Bros.) e “peste tot si nicaieri”, loveste din orice pozitie si eschiveaza ca nimeni altul. In plus isi completeaza angrenajul cu forta, inteligenta, cu “stiinta” acestui sport, aducand boxul la nivel de arta.

Mi-a placut:

• meciul in sine, confruntarea, faptul ca reprizele pareau o clipita, iar pauzele publicitare o eternitate.
  
• daruirea, mai bine zis indarjirea lui Marquez de-al provoca pe unul dintre cei mai mari boxeri din istorie, de a termina meciul in picioare si chiar de a castiga avand sanse la victorie daca nu pica in repriza a 2-a.
• reactia publicului atunci cand, intr-o pauza, “la cadru” a aparut Arnold Schwarzenegger, guvernatorul statului California.

Nu mi-a placut:

• faptul ca Mayweather a vrut sa dea impresia de atotstiutor, nelasandu-si antrenorul in ring pe timpul pauzelor, un “preparator” soptindu-i printre corzile ringului indicatiile tactice. Vazandu-l m-a cuprins un sentiment de sintetic, de nenatural, traire ce o am de fiecare data cand e vorba de America (o populatie omniscienta careia i se sopteste la ureche ce sa faca).
• “Si se puede” urlat obsesiv de “fanii mexicani”, faptul ca americanii nu scapa nicio ocazie de a-si raspandi “dream-ul”.

Asadar borna 40 a fost atinsa de Mayweather, din care 25 knockout-uri, astept meciul cu Manny Pacquiao.

The land of choice (ultra all inclusive)

Povestioara partea a 2-a…

Pe acelasi taram fantastic,”pe un picior de plai pe o gura de Rai”, exista si o categorie speciala “Fruntasii” (in intrecerea socialista mai demult) capitalisti de seama, vizionari intr-ale afacerilor, au lasat “business-ul”, aducandu-si tot aportul necesar, toata clarviziunea pentru “binele celor multi”, pentru “propasirea materiala si spirituala” a poporului. Dar sa nu va ganditi ca nu au probleme. Au si ei belele mari genial surprinse in urmatoarea melodie…

Un “fruntas” de soi e Adi Bombo, adulat de “poporime” intr-asa hal incat i s-a compus o balada in care sunt adunate toate “urarile de bine, sanatate si noroc”…

Harnici, gospodari destoinici, au terminat cu infrastuctura terestra si s-au apucat de cea maritima …. Duca-se nu s-ar intoarce !!!

La astia e cu “To be continue…”

The land of NO choice

Va propun o povestioara…

Se facea ca undeva pe o planeta frumos “nivelata”, “pe un picior de plai, pe o gura de Rai” exista o tara in care starea de spirit generala e ceva genu’…

Sperand ca vor trai mai bine generatii de-a randu’ s-au uitau spre cer, au cautat luminita de la capatu’ tunelului luand “lumina” de la “licurici” ca intr-un final sa ajunga sa presteze in UE, intelegand totusi cum sta treaba au inceput sa cante…

Sa nu credeti ca tara e lasata de izbeliste ?! Nu Nu!? Are conducatori destoinici, lideri potenti, grupati pentru “interesu’ poporului”, pentru “binele tarisoarei”. Iubindu-se atat de mult “fruntasii” au ajuns sa formeze o coalitie de guvernare care functioneaza aidoma casniciei descrise in melodia urmatoare (sa zicem ca barbatu’ e mai bas[e]it si femeia mai socialista dorindu-si “binele copiilor”)…

Populatia de care va tot vorbesc e in prag de alegeri prezidentiale si satula fiind de atata “trait bine” cauta un lider mai “curat”, dar cred ca o sa aiba norocul lui Gelu…

Totusi indiferent de ce se va intampla, situatia ramane aceeasi…

Sfarsit !!!

Ramanem in Cupa Davis?

Suedia vs. Romania

Echipa de Cupa Davis a Romaniei va disputa in perioada 18-20 septembrie 2009 meciul de “supravietuire” in grupa modiala impotriva Suediei. Meciurile vor fi difuzate de TVR dupa urmatorul program:

Vineri, 18.09.2009, ora 16.00:

• Andreas Vinciguerra – Victor Hanescu;
• Robin Soderling – Victor Crivoi

Sambata, 19.09.2009, ora 15.00:

• Robert Lindstedt/Simon Aspelin – Horia Tecau/Marius Copil

Duminica, 20.09.2009, ora 14.00:

• Robin Soderling – Victor Hanescu
• Andreas Vinciguerra – Victor Crivoi

Repere si rebuturi

Citeam astazi in prima carte din colectia “Pictori de geniu” oferita de cei de la Adevarul cum ca Michelangelo ar fi fost sprijit in perioada de ucenicie de Lorenzo de Medici, supranumit si Magnificul, conducatorul Florentei secolului al 15-lea. Citeam si ma hlizeam facand o paralela cu politicienii romani din zilele noastre.

Diferenta enorma de cultura, de nivel intelectual, decalaj de mentalitate, de maniera de administrare intre “ai nostrii ca brazii” si florentinii renascentisti. Sigur ca “obiceiul” de ati pune oamenii “de incredere” in posturi cheie de unde sa dirijeze “buna functionare” a sistemului exista si pe atunci. Doua chestii minore mi-au atras atentia si anume faptul ca toata familia de Medici a preferat sa conduca “din umbra” si sa ajute tineri talentati (si nu numai) fie ei scriitori, pictori, sculptori…

Sa o luam metodic:

1) Familia de Medici alege sa “traga sforile din umbra”, ceea ce asigura, dupa parerea mea, o mai mare anvergura a desfasurarii puterii cu un impact scazut asupra imaginii personajului resprectiv, oricine ar fi el, pe cand “imbogatitul mioritic” simte nevoia sa iasa in fata, sa apara la televizor si in tabloide, sa faca scandal, sa trimita “scrisorele cu organe”, sa isi arate “potenta” in fata multimii scarbite.

2) Sustinerea unui tanar talentat reprezinta, in viitor, castigarea unui aliat puternic si loial, un personaj care te poate scoate din “incurcaturile istoriei”, prin ceea ce scrie, ce creeaza “poleiaza” si lasa posteritatii figura unui ilustru conducator. Prin comparatie acelasi “imbuibat de origine mioritica” prefera calea sponsorizarii unor ziaristi cu foamea in gat, care oricum te injura fie ca le dai prea putin ori ca le dai altora mai mult si chiar daca “le-ai da pe saturate” se gasesc altii care sa te faca albie de porci.

Acestea fiind spune…toate bune si frumoase, oricum la noi totul ramane la nivel de mimetism pe ritmuri orientale.